• English version

La mulți ani, dragi cineaști!
În fiecare sfârșit de an ne facem urări cu speranța unui an mai bun! Mai împlinit! Un nou an în care să fim mai fericiți, cu toate că fiecare an care trece lasă urme. Pe unii ne contopesc zilele, lunile, alții luptă cu fiecare clipă și în fiecare clipă și mereu avem speranța că putem întîlni oameni mai buni care să ne facă și pe noi mai buni!
A fost un an nu dificil...aproape aberant! Un an care ne-a afectat pe toți truditorii artei cinematografice!
A fost un an cu săli de cinema închise. Fără premiere. Cu festivaluri făcute cu mare curaj și în mare tensiune.
A fost un an care a afectat mult Uniunea Cineaștilor prin lipsa timbrului cinematografic.
De fiecare dată Uniunea a fost lângă dumneavoastră. A sprijinit cineaștii.
Cred că a venit timpul ca și dumneavoastră să sprijiniți Uniunea. Este un apel discret, cred eu, pentru o solidaritate nu doar prin vorbe și declarații.
Deviza mea a fost mereu Demnitatea Cineastului. Cred că la nivelul conducerii UCIN această deviză a fost onorată.
Până când sala de cinema se va deschide, vă rog să sprijinim Uniunea.
La mulți ani, un An frumos, cu multe filme bune, cu premii importante și cu dorința să depășim aceste momente dificile.

Laurențiu Damian.

Dragi cineaști, dragi prieteni!

În prag de sărbători va urez un an bun, rodnic, un an cu bucurie, un an în care fiecare zi să fie o sărbătoare. Mă adresez celor care au iubit și iubesc filmul, celor care au intrat de curând în lumea cinematografului, celor care au trudit pentru el, celor care aspiră să cunoască această artă.
Îmi doresc să fim împreună, să ne bucurăm de succesele filmului românesc, să ne respectăm maeștrii și să încurajăm pe tinerii cineaști!

Sărbători fericite și un călduros și sincer La Mulți Ani!

Laurențiu Damian

Premiile UCIN...
Să spun că este o sărbătoare a filmului românesc? Poate este mult sau poate este puțin. Cu siguranță aceste premii au o tradiție și o istorie de zeci de ani. Aceste premii au fost date sau primite de Iliu, de Gopo, de Mureșan, de Drăgan, de Bostan, de Mihu, de Marcus, de Urșianu, de Daneliuc, de Pița, de Gulea, de Veroiu, de Tatos, de Mărgineanu, de Puiu, de Mungiu, de Netzer... generație după generație!
Iată de ce Premiile UCIN nu reprezintă doar o sărbătoare ci și un ritual pe care îl pregătim în fiecare an!
Un juriu competent va aprecia creațiile anului trecut. Sunt numeroase filme bune, premiate în mari festivaluri internaționale. Sarcina juriului va fi pe cât de onorantă pe atât de grea. Le mulțumesc!
Premiile UCIN înseamnă și un spectacol, pentru că un asemenea eveniment trebuie privit și de pe scenă dar și din sală în ținută de gală! Pentru toate pregătirile mulțumesc Izabelei Rudolf și echipei Revolver.
Evenimentul va fi înregistrat de TVR. Mulțumiri din partea tuturor cineaștilor.
Premiile UCIN nu înseamnă doar învingătorii care primesc trofee. Înseamnă mult mai mult : este ocazia prin care breasla cineaștilor este solidară și se respectă!"
Președinte UCIN
Laurențiu Damian

ucin.ro     


Ne-a părăsit domnul profesor Constantin Pivniceru. A plecat discret... La fel de discret cum a trait! Dar dacă citești amintirile despre Buftea, loc pe care l-a patronat, afli acolo că de fapt domnul profesor nu a condus lumea cinematografică, ci în mare parte a și creat-o!
A trimis la școală oameni care au devenit mari directori de imagine. A trimis absolvente de critică cinmatografică de la masa de montaj din Buftea direct la revista Cinema.
A cunoscut mari personalități din lumea internațională a filmului. Dar asta nu l-a împiedicat să trăiască modest și să reprezinte pentru mulți un model!
Odată cu plecarea domnului profesor ne părăsește o mare parte dintr-o generație care a onorat demnitatea cineastului. In locul acela pe care noi îl visăm ca fiind liniștit și luminos se va întâlni cu elita filmului românesc.
Suntem cu toții in fața unei mari încercări. Devastatoare! Teatrul și cinematografia au fost lovite de ceva nevăzut și poate tocmai de aceea extrem de periculos! Festivaluri, gale, manifestări culturale amânate. Săli de teatru goale.
Săli de cinema goale. Nici măcar umbre nu mai privim pe ecrane! Nici măcar în sălile goale nu mai putem intra. E un timp năucitor și mesajul meu, fără să fie strigat la megafoane, fără ca eu să fiu urcat pe o baricadă, mesajul meu este acela al speranței!
Speranța că vom reveni la proiectele noastre fiindcă artiștii sunt binecuvântați! și nu numai ei...dar totuși, ei sunt cei mai aproape de divinitate! Prin arta lor.
In fața acestei încercări cuvintele mari sunt inutile. De aceea trimit cineaștilor un gînd care , deși nespus, aș vrea să fie puternic.

Laurențiu Damian

Ar fi împlinit 82 de ani în 9 martie...de fapt împlinește 82 de ani! Fiindcă pun DVD-ul cu Secvențe și îl văd. Îl văd gânditor, preocupat, fumând țigară de la țigară. Il văd alături de echipă, de Florin (omul imaginilor lui Tatos, omul veșnic lângă el), apoi îl văd mergând pe holurile de la Buflea unde se lucra la foc continuu... Îl văd dând indicații apoi spunând în șoapt㠄 motor!” parcă să nu deranjeze misterul pe care l-a creat. Apoi deschid Jurnalul... poate una dintre cele mai dramatice mărturii despre existența unui creator. Un creator măcinat de gânduri, poate de frustrări, îngrijorat de cenzură, un creator analitic cu el însuși și cu toți creatorii valului cinematografic al anilor 70.
Iată de ce scriu despre el ca la...aniversare! și pentru că trebuie să avem mărturii...nu doar filmele... am vorbit cu Liana Tatos care o să aducă la Uniunea Cineaștilor câteva din manuscrisele lui Sandu, chiar și mașina lui de scris, fotografii, afișe și vom face un colț Tatos, așa cum așteptăm un loc Malvina Urșianu, Drăgan, Mihu, Marcus... mici colțuri pe un coridor unde să fie expuse acele semne de aducere aminte. Avem atâtea aniversări !
Premiul Uniunii Cineaștilor pentru debut ( Opera prima) este un măr. Un măr care parcă a fost luat din Merele roșii. Astfel, Sandu Tatos a devenit emblema purtată de un tânăr aflat la începutul unui drum lin sau anevoios. An de an trofeul își așteaptă câștigătorul. Iar câștigătorul va vedea sau va revedea puritatea din Mere roșii, realismul magic din Duios Anastasia trecea... și realismul încărcat de durere din Secvențe. Iar la această aniversare parcă-l aud, în film, spunând: - Să vină bătrânul acela la cadru, unde a dispărut, că era racord la figurație!

Marea regizoare Malvina Urșianu nu folosea niciodată cuvântul regizoare! Nu, nu există regizoare, meseria asta este de bărbat.
Nu vorbim decât de regizor, de monteur, de machior, de director de fotografie...chiar dacă sunt femei! La fel gîndea și Elisabeta Bostan, dar mai nuanțat... și totuși, spun eu, femeile cineaste sunt și regizoare și monteure și chiar directoare de imagine... de ce nu?
Poate că meseria de cineast este foarte dură, bărbătească. Dar vocația de cineast poate să fie, uneori, mult mai profundă la o femeie. Cadrul filmic mai pictural! Indicația regizorală mai tandră! Uite, de pildă, Lucian Pintilie exasperat de copiii din clasă din Balanța a cerut să vină Elisabeta Bostan: Să vină dragă, Zizi, că ea știe ce să le spună, nu știu cum face de are atîția copii în jurul ei!
Cinema-ul românesc feminin a dat în ultima vreme filme de referință. Aceste filme s-au făcut cu trudă și iubire. Femeile cineast s-au urcat pe scenele marilor festivaluri ale lumii și au primit trofee, uneori invidiate de bărbații cineaști!
Misterul feminin și eternul feminin au devenit teme pentru filmul de ficțiune, filmul documentar, filmul experimental, filmul de animație.
Chiar dacă au primit lauri, eu le rog să primească și un mărțișor oferit într-o zi specială, o zi numai a lor, o zi care nu este ca oricare alta! Nu este mult... un mărțișor pe lângă premiile de la Berlin sau Annecy, de la Varșovia sau Montreal... dar el va fi însoțit de un imens respect ! Un mare cineast spunea odată că misterul nașterii nu poate fi descifrat, rămâi mereu într-un cadru filmic exterior.
Cineastul se numește și se va numi Ingmar Bergman. Filmul s-a numit : Voi fi mamă !
Laurențiu Damian

Să fie un An Nou bun și rodnic!
Să fie un an cu filme care să certifice prestigiul cinema-ului românesc!
Premierele să fie găzduite de Cinema Studio Corso! Nu este o urare. Nu este o speranță deșartă. Este o certitudine. Vă promit!
Să existe solidaritate și respect în breasla cineaștilor!
Să prețuim valorile, să privim cu atenție către tinerii cineaști și să ne bucurăm pentru fiecare succes!
Sunt urări și gânduri bune pe care le transmit acum, în aceste zile de sărbătoare, cu sinceritate și cu credința în spiritul de echipă ce animă nu doar realizarea unui film, ci și strategia unei uniuni de creatori.
Vă mulțumesc pentru că în anul 2018 ați fost alături de echipa UCIN.
Vă mulțumesc și pentru că în 2019 sunt convins că ne veți fi alături!

De fiecare dată, la trecerea dintre ani adunăm toate gândurile bune, toate vorbele meșteșugite, urăm sănătate și bucurie, trimitem lumină din suflet și sperăm...da, sperăm să avem un an mai bun! Nu știu cum va fi anul 2018? Dacă va fi bun sa nu! știu însă că există multe filme interesante care vor avea premiera începând cu ianuarie.

Mai știu că multe dintre aceste filme vor fi selectate în mari competiții internaționale! Unii mi-ar spune „ pe ce te bazezi?” sau mi-ar sugera să schimb fraza : „sper că multe din aceste filme...”. In ceea ce privește valoarea filmului românesc eu am însă certitudini nu speranțe!

Unde am însă speranțe pentru 2018?

Am speranța că va exista SALA DE CINEMA. Adică Studio-Corso. Am speranța că vom inaugura Muzeul filmului (mai toate țările lumii au un muzeu) unde vizitatorii vor găsi fotografii, scenarii-manuscris, costume din filme, afișe...

Am speranța că principala țintă a creatorilor filmului românesc va fi publicul. Sper ca anul 2018 să aducă mult mai mulți spectatori. Mai am speranțe...poate deșarte...că Bulevardul Elisabeta va redeveni Bulevardul filmului!

La toate aceste speranțe se adaugă, din nou, certitudini! Am certitudinea că uniunea noastră înseamnă o mare familie și ca în orice familie trebuie să existe respect și considerație. Pentru că, fiecare membru al acestei familii a făcut ceva pentru filmul românesc. Așa cum am certitudinea că anul 2018, an al Centenarului va pune la loc cuvenit adevărul istoric și tot la loc cuvenit valorile culturale.

Să întâmpinăm Noul An cu certitudini și speranțe! La mulți ani!

Laurențiu Damian

Mulțumesc cineaștilor care m-au ales în fruntea lor pentru încă un mandat. Este o dovadă de încredere și de recunoaștere pentru ceea ce am încercat să întreprind în Uniunea noastră.Acest al doilea mandat va aduce noi responsabilități. Proiecte pe care cineaștii trebuie să le promoveze. Impreună! Am candidat având o dorință : să continuăm împreună ! Să rămânem împreună.

Să putem inaugura cât mai curând Cinema Studio-Corso.Să avem un festival internațional de film la București.

Să concepem proiectul unui Muzeu al filmului românesc pentru că încă mai există dovezi palpabile care să asigure nu doar o privire nostalgică ci reperele care au creat și dezvoltat o cinematografie.

Dovezile nu sunt puține: scenarii, obiecte, trofee, afișe, fotografii, filme nevăzute de ani și ani, filme cenzurate, portretele unor mari cineaști...Un muzeu al filmului va însemna deschiderea unor depozite unde zac uitate piese de mobilier, unde vom găsi costume fastuoase aruncate în saci sau, scotocind în arhivă unde vom descoperi zeci de filme care așteaptă recondiționarea .

Apoi vom aduna cărți, dicționare și trofee importante donate de creatori.

Memoria filmului românesc depinde doar de noi! Sala de cinema va deveni nu doar o sală de vizionare, ci o sală de prezentare a unui spectacol cinematografic.

Un festival internațional la București va prezenta nu doar zona ficționară ci și genuri cinematografice de multe ori absente în difuzare: filmul documentar, filmul de animație, filmul experimental.

Aș vrea să mulțumesc de fiecare dată cineaștilor nu doar pentru un vot de încredere ci pentru un proiect realizat la care să contribuim. In felul acesta, respectând publicul, respectând tradiția, recunoscând modernitatea și valoarea cinema-ului actual...în felul acesta ne respectăm pe noi!