La mulţi ani, dragi cineaşti!
În fiecare sfârşit de an ne facem urări cu speranţa unui an mai bun! Mai împlinit! Un nou an în care să fim mai fericiţi, cu toate că fiecare an care trece lasă urme. Pe unii ne contopesc zilele, lunile, alţii luptă cu fiecare clipă şi în fiecare clipă şi mereu avem speranţa că putem întîlni oameni mai buni care să ne facă şi pe noi mai buni!
A fost un an nu dificil...aproape aberant! Un an care ne-a afectat pe toţi truditorii artei cinematografice!
A fost un an cu săli de cinema închise. Fără premiere. Cu festivaluri făcute cu mare curaj şi în mare tensiune.
A fost un an care a afectat mult Uniunea Cineaştilor prin lipsa timbrului cinematografic.
De fiecare dată Uniunea a fost lângă dumneavoastră. A sprijinit cineaştii.
Cred că a venit timpul ca şi dumneavoastră să sprijiniţi Uniunea. Este un apel discret, cred eu, pentru o solidaritate nu doar prin vorbe şi declaraţii.
Deviza mea a fost mereu Demnitatea Cineastului. Cred că la nivelul conducerii UCIN această deviză a fost onorată.
Până când sala de cinema se va deschide, vă rog să sprijinim Uniunea.
La mulţi ani, un An frumos, cu multe filme bune, cu premii importante şi cu dorinţa să depăşim aceste momente dificile.

Laurenţiu Damian.

Dragi cineaşti, dragi prieteni!

În prag de sărbători va urez un an bun, rodnic, un an cu bucurie, un an în care fiecare zi să fie o sărbătoare. Mă adresez celor care au iubit şi iubesc filmul, celor care au intrat de curând în lumea cinematografului, celor care au trudit pentru el, celor care aspiră să cunoască această artă.
Îmi doresc să fim împreună, să ne bucurăm de succesele filmului românesc, să ne respectăm maeştrii şi să încurajăm pe tinerii cineaşti!

Sărbători fericite şi un călduros şi sincer La Mulţi Ani!

Laurenţiu Damian

Premiile UCIN...
Să spun că este o sărbătoare a filmului românesc? Poate este mult sau poate este puţin. Cu siguranţă aceste premii au o tradiţie şi o istorie de zeci de ani. Aceste premii au fost date sau primite de Iliu, de Gopo, de Mureşan, de Drăgan, de Bostan, de Mihu, de Marcus, de Urşianu, de Daneliuc, de Piţa, de Gulea, de Veroiu, de Tatos, de Mărgineanu, de Puiu, de Mungiu, de Netzer... generaţie după generaţie!
Iată de ce Premiile UCIN nu reprezintă doar o sărbătoare ci şi un ritual pe care îl pregătim în fiecare an!
Un juriu competent va aprecia creaţiile anului trecut. Sunt numeroase filme bune, premiate în mari festivaluri internaţionale. Sarcina juriului va fi pe cât de onorantă pe atât de grea. Le mulţumesc!
Premiile UCIN înseamnă şi un spectacol, pentru că un asemenea eveniment trebuie privit şi de pe scenă dar şi din sală în ţinută de gală! Pentru toate pregătirile mulţumesc Izabelei Rudolf şi echipei Revolver.
Evenimentul va fi înregistrat de TVR. Mulţumiri din partea tuturor cineaştilor.
Premiile UCIN nu înseamnă doar învingătorii care primesc trofee. Înseamnă mult mai mult : este ocazia prin care breasla cineaştilor este solidară şi se respectă!"
Preşedinte UCIN
Laurenţiu Damian

ucin.ro     

Ne-a părăsit domnul profesor Constantin Pivniceru. A plecat discret... La fel de discret cum a trait! Dar dacă citeşti amintirile despre Buftea, loc pe care l-a patronat, afli acolo că de fapt domnul profesor nu a condus lumea cinematografică, ci în mare parte a şi creat-o!
A trimis la şcoală oameni care au devenit mari directori de imagine. A trimis absolvente de critică cinmatografică de la masa de montaj din Buftea direct la revista Cinema.
A cunoscut mari personalităţi din lumea internaţională a filmului. Dar asta nu l-a împiedicat să trăiască modest şi să reprezinte pentru mulţi un model!
Odată cu plecarea domnului profesor ne părăseşte o mare parte dintr-o generaţie care a onorat demnitatea cineastului. In locul acela pe care noi îl visăm ca fiind liniştit şi luminos se va întâlni cu elita filmului românesc.
Suntem cu toţii in faţa unei mari încercări. Devastatoare! Teatrul şi cinematografia au fost lovite de ceva nevăzut şi poate tocmai de aceea extrem de periculos! Festivaluri, gale, manifestări culturale amânate. Săli de teatru goale.
Săli de cinema goale. Nici măcar umbre nu mai privim pe ecrane! Nici măcar în sălile goale nu mai putem intra. E un timp năucitor şi mesajul meu, fără să fie strigat la megafoane, fără ca eu să fiu urcat pe o baricadă, mesajul meu este acela al speranţei!
Speranţa că vom reveni la proiectele noastre fiindcă artiştii sunt binecuvântaţi! şi nu numai ei...dar totuşi, ei sunt cei mai aproape de divinitate! Prin arta lor.
In faţa acestei încercări cuvintele mari sunt inutile. De aceea trimit cineaştilor un gînd care , deşi nespus, aş vrea să fie puternic.

Laurenţiu Damian

Ar fi împlinit 82 de ani în 9 martie...de fapt împlineşte 82 de ani! Fiindcă pun DVD-ul cu Secvenţe şi îl văd. Îl văd gânditor, preocupat, fumând ţigară de la ţigară. Il văd alături de echipă, de Florin (omul imaginilor lui Tatos, omul veşnic lângă el), apoi îl văd mergând pe holurile de la Buflea unde se lucra la foc continuu... Îl văd dând indicaţii apoi spunând în şoapt㠄 motor!” parcă să nu deranjeze misterul pe care l-a creat. Apoi deschid Jurnalul... poate una dintre cele mai dramatice mărturii despre existenţa unui creator. Un creator măcinat de gânduri, poate de frustrări, îngrijorat de cenzură, un creator analitic cu el însuşi şi cu toţi creatorii valului cinematografic al anilor 70.
Iată de ce scriu despre el ca la...aniversare! şi pentru că trebuie să avem mărturii...nu doar filmele... am vorbit cu Liana Tatos care o să aducă la Uniunea Cineaştilor câteva din manuscrisele lui Sandu, chiar şi maşina lui de scris, fotografii, afişe şi vom face un colţ Tatos, aşa cum aşteptăm un loc Malvina Urşianu, Drăgan, Mihu, Marcus... mici colţuri pe un coridor unde să fie expuse acele semne de aducere aminte. Avem atâtea aniversări !
Premiul Uniunii Cineaştilor pentru debut ( Opera prima) este un măr. Un măr care parcă a fost luat din Merele roşii. Astfel, Sandu Tatos a devenit emblema purtată de un tânăr aflat la începutul unui drum lin sau anevoios. An de an trofeul îşi aşteaptă câştigătorul. Iar câştigătorul va vedea sau va revedea puritatea din Mere roşii, realismul magic din Duios Anastasia trecea... şi realismul încărcat de durere din Secvenţe. Iar la această aniversare parcă-l aud, în film, spunând: - Să vină bătrânul acela la cadru, unde a dispărut, că era racord la figuraţie!

Marea regizoare Malvina Urşianu nu folosea niciodată cuvântul regizoare! Nu, nu există regizoare, meseria asta este de bărbat.
Nu vorbim decât de regizor, de monteur, de machior, de director de fotografie...chiar dacă sunt femei! La fel gîndea şi Elisabeta Bostan, dar mai nuanţat... şi totuşi, spun eu, femeile cineaste sunt şi regizoare şi monteure şi chiar directoare de imagine... de ce nu?
Poate că meseria de cineast este foarte dură, bărbătească. Dar vocaţia de cineast poate să fie, uneori, mult mai profundă la o femeie. Cadrul filmic mai pictural! Indicaţia regizorală mai tandră! Uite, de pildă, Lucian Pintilie exasperat de copiii din clasă din Balanţa a cerut să vină Elisabeta Bostan: Să vină dragă, Zizi, că ea ştie ce să le spună, nu ştiu cum face de are atîţia copii în jurul ei!
Cinema-ul românesc feminin a dat în ultima vreme filme de referinţă. Aceste filme s-au făcut cu trudă şi iubire. Femeile cineast s-au urcat pe scenele marilor festivaluri ale lumii şi au primit trofee, uneori invidiate de bărbaţii cineaşti!
Misterul feminin şi eternul feminin au devenit teme pentru filmul de ficţiune, filmul documentar, filmul experimental, filmul de animaţie.
Chiar dacă au primit lauri, eu le rog să primească şi un mărţişor oferit într-o zi specială, o zi numai a lor, o zi care nu este ca oricare alta! Nu este mult... un mărţişor pe lângă premiile de la Berlin sau Annecy, de la Varşovia sau Montreal... dar el va fi însoţit de un imens respect ! Un mare cineast spunea odată că misterul naşterii nu poate fi descifrat, rămâi mereu într-un cadru filmic exterior.
Cineastul se numeşte şi se va numi Ingmar Bergman. Filmul s-a numit : Voi fi mamă !
Laurenţiu Damian

Să fie un An Nou bun şi rodnic!
Să fie un an cu filme care să certifice prestigiul cinema-ului românesc!
Premierele să fie găzduite de Cinema Studio Corso! Nu este o urare. Nu este o speranţă deşartă. Este o certitudine. Vă promit!
Să existe solidaritate şi respect în breasla cineaştilor!
Să preţuim valorile, să privim cu atenţie către tinerii cineaşti şi să ne bucurăm pentru fiecare succes!
Sunt urări şi gânduri bune pe care le transmit acum, în aceste zile de sărbătoare, cu sinceritate şi cu credinţa în spiritul de echipă ce animă nu doar realizarea unui film, ci şi strategia unei uniuni de creatori.
Vă mulţumesc pentru că în anul 2018 aţi fost alături de echipa UCIN.
Vă mulţumesc şi pentru că în 2019 sunt convins că ne veţi fi alături!

De fiecare dată, la trecerea dintre ani adunăm toate gândurile bune, toate vorbele meşteşugite, urăm sănătate şi bucurie, trimitem lumină din suflet şi sperăm...da, sperăm să avem un an mai bun! Nu ştiu cum va fi anul 2018? Dacă va fi bun sa nu! ştiu însă că există multe filme interesante care vor avea premiera începând cu ianuarie.

Mai ştiu că multe dintre aceste filme vor fi selectate în mari competiţii internaţionale! Unii mi-ar spune „ pe ce te bazezi?” sau mi-ar sugera să schimb fraza : „sper că multe din aceste filme...”. In ceea ce priveşte valoarea filmului românesc eu am însă certitudini nu speranţe!

Unde am însă speranţe pentru 2018?

Am speranţa că va exista SALA DE CINEMA. Adică Studio-Corso. Am speranţa că vom inaugura Muzeul filmului (mai toate ţările lumii au un muzeu) unde vizitatorii vor găsi fotografii, scenarii-manuscris, costume din filme, afişe...

Am speranţa că principala ţintă a creatorilor filmului românesc va fi publicul. Sper ca anul 2018 să aducă mult mai mulţi spectatori. Mai am speranţe...poate deşarte...că Bulevardul Elisabeta va redeveni Bulevardul filmului!

La toate aceste speranţe se adaugă, din nou, certitudini! Am certitudinea că uniunea noastră înseamnă o mare familie şi ca în orice familie trebuie să existe respect şi consideraţie. Pentru că, fiecare membru al acestei familii a făcut ceva pentru filmul românesc. Aşa cum am certitudinea că anul 2018, an al Centenarului va pune la loc cuvenit adevărul istoric şi tot la loc cuvenit valorile culturale.

Să întâmpinăm Noul An cu certitudini şi speranţe! La mulţi ani!

Laurenţiu Damian

Mulţumesc cineaştilor care m-au ales în fruntea lor pentru încă un mandat. Este o dovadă de încredere şi de recunoaştere pentru ceea ce am încercat să întreprind în Uniunea noastră.Acest al doilea mandat va aduce noi responsabilităţi. Proiecte pe care cineaştii trebuie să le promoveze. Impreună! Am candidat având o dorinţă : să continuăm împreună ! Să rămânem împreună.

Să putem inaugura cât mai curând Cinema Studio-Corso.Să avem un festival internaţional de film la Bucureşti.

Să concepem proiectul unui Muzeu al filmului românesc pentru că încă mai există dovezi palpabile care să asigure nu doar o privire nostalgică ci reperele care au creat şi dezvoltat o cinematografie.

Dovezile nu sunt puţine: scenarii, obiecte, trofee, afişe, fotografii, filme nevăzute de ani şi ani, filme cenzurate, portretele unor mari cineaşti...Un muzeu al filmului va însemna deschiderea unor depozite unde zac uitate piese de mobilier, unde vom găsi costume fastuoase aruncate în saci sau, scotocind în arhivă unde vom descoperi zeci de filme care aşteaptă recondiţionarea .

Apoi vom aduna cărţi, dicţionare şi trofee importante donate de creatori.

Memoria filmului românesc depinde doar de noi! Sala de cinema va deveni nu doar o sală de vizionare, ci o sală de prezentare a unui spectacol cinematografic.

Un festival internaţional la Bucureşti va prezenta nu doar zona ficţionară ci şi genuri cinematografice de multe ori absente în difuzare: filmul documentar, filmul de animaţie, filmul experimental.

Aş vrea să mulţumesc de fiecare dată cineaştilor nu doar pentru un vot de încredere ci pentru un proiect realizat la care să contribuim. In felul acesta, respectând publicul, respectând tradiţia, recunoscând modernitatea şi valoarea cinema-ului actual...în felul acesta ne respectăm pe noi!